Rolul mediului social și al interacțiunilor în procesul de adaptare
Intrarea la creșă reprezintă o etapă semnificativă în viața unui copil, marcând începutul interacțiunilor regulate într-un mediu social nou. Acest mediu joacă un rol esențial în procesul de adaptare, influențând modul în care copilul se simte, învață și se dezvoltă. Interacțiunile sociale, atât cu îngrijitorii, cât și cu ceilalți copii, sunt cheia pentru o tranziție reușită.
Mediul social al creșei este primul context în care copilul intră în contact regulat cu persoane din afara familiei. Acesta oferă:
- Stimulare emoțională, îngrijitorii devin figuri de suport, care oferă confort și siguranță în momentele de anxietate.
- Stimulare socială, grupurile de copii îi încurajează pe cei mici să învețe reguli de conviețuire, să împartă resurse și să colaboreze.
- Structură, rutinele de la creșă, cum ar fi orele de masă, joacă sau somn, oferă predictibilitate, ajutând copilul se simtă în siguranță.
Rolul interacțiunilor în adaptare
Interacțiunile zilnice sunt fundamentale pentru reducerea anxietății și creșterea sentimentului de apartenență:
a. Interacțiunile cu îngrijitorii
- Atașament secundar: Îngrijitorii devin figuri de atașament secundar, oferind sprijin emoțional atunci când părinții nu sunt prezenți. Un răspuns sensibil la nevoile copilului (cum ar fi calmarea în momentele de plâns) contribuie la formarea unei legături pozitive.
- Modelarea comportamentului: Prin interacțiunile lor, îngrijitorii pot învăța copiii să-și regleze emoțiile și să răspundă adecvat în situații sociale.
b. Interacțiunile cu ceilalți copii
- Dezvoltarea abilităților sociale: Copiii învață să împartă, să aștepte rândul și să colaboreze. Aceste experiențe contribuie la dezvoltarea empatiei și a rezolvării conflictelor.
- Observarea și imitarea: Prin observarea colegilor, copiii își dezvoltă noi abilități, cum ar fi vorbirea sau jocurile imaginative.
Lev Vygotsky, unul dintre cei mai influenți teoreticieni ai psihologiei dezvoltării, a pus un accent deosebit pe rolul mediului social și al interacțiunilor în procesul de învățare și dezvoltare a copilului. Ideile sale sunt extrem de relevante atunci când analizăm adaptarea copilului la creșă, un mediu social nou care influențează profund dezvoltarea acestuia.
Conform teoriei lui Vygotsky, copilul învață cel mai bine prin interacțiunile cu ceilalți. La creșă, copilul beneficiază de oportunități constante de a învăța de la educatoare și de la colegi, prin jocuri, activități și dialoguri.
Adultul, are un rol esențial în ghidarea copilului, oferindu-i sprijin pentru a învăța și pentru a se adapta la noul mediu. Acest sprijin poate include explicații, încurajări și demonstrații.
.Interacțiunile cu educatoarele și ceilalți copii îi oferă copilului un sentiment de apartenență și sprijin. Prin participarea la activități colective, copilul învață să gestioneze emoțiile, să-și exprime nevoile și să se adapteze regulilor grupului.
La creșă, copilul este expus constant la un limbaj variat și la dialoguri. Conform lui Vygotsky, limbajul joacă un rol central în dezvoltarea cognitivă, deoarece ajută copilul să-și structureze gândirea și să înțeleagă lumea din jur.
Jocul este un instrument esențial pentru învățare în viziunea lui Vygotsky. La creșă, copilul participă la jocuri simbolice, în care explorează roluri, învață reguli sociale și își dezvoltă abilități cognitive și emoționale.
Teoria lui Vygotsky oferă o perspectivă valoroasă asupra modului în care creșa poate sprijini adaptarea și dezvoltarea copilului. Prin interacțiuni sociale semnificative, sprijin personalizat și activități bine structurate, copilul învață să se adapteze noului mediu, să-și dezvolte abilitățile și să-și construiască încrederea în sine.
Nacu Valerica
- Diane E. Papalia, S. W., & Mîndrilă-Sonetto., t. A. (2010). Dezvoltarea umană. București: editura TREI.
- Roxana Enache, Alina Mărgărițoiu, Simona Eftimie, Cristian Vasile, Mihaela Suditu, Cristina Safta, Adina Pescaru, (2010)- Sinteze De Psihopedagogie- Ploiești